vineri, 17 mai 2013

Back to Romania, Home Sweet Home!




Înaintea plecării spre aeroportul din Houston, acasă la Lea şi Andrei Torok, minunatele noastre gazde.

Sfintele Paşti şi pomenirea evenimentelor care au precedat răstignirea şi învierea Domnului Iisus Hristos au fost mereu un reper în anii noştri din urmă. Mai mult, Săptămâna Mare şi Săptămâna Luminată au marcat încă de la început suferinţa şi lupta Alinei, în astfel de zile încărcate de rugăciune şi de lacrimi de iubire sfântă (dragoste adevărată şi iubire infinită, cum obişnuiam să îl alintăm încă din leagăn pe Andi!) petrecându-se cele mai cutremurătoare evenimente, dar şi cele mai luminate decizii din timpul luptei noastre cu cancerul de sân. 

În 2007 a căzut ghilotina acestui aspru diagnostic, în 2010 am simţit lama de gheaţă a unei securi pe care scria recidivă cu multiple metastaze, în 2011 au urmat complicaţii la unul din tuburile de dren de la plămâni, în 2012 decizia de administrare săptămânală a chimioterapiei (în septembrie anul trecut Alina a ajuns la 40 de şedinţe de chimioterapie fără a le socoti şi pe cele din 2007), iar acum, din nou, complicaţii mari cu tubul de dren şi intervenţii chirurgicale în Houston chiar în zilele de 3 (Vinerea Mare), 4 şi 5 mai. Anul acesta, când nu tuşea şi nu plângea de durere, Alina vorbea de Golgota, într-atât de mare îi ajunsese disperarea. Nicioadată, însă, nu am ieşit din Săptămâna Luminată fără speranţă şi fără binecuvântarea dulce a Domnului!

Astăzi, Alina e deja acasă, în Bucureşti. Mâine are trei săptămâni de când a început tratamentul cu antineoplastoni, a scăpat de tubul de dren, a înregistrat o scădere importantă a markerilor tumorali - prima scădere din 2009 încoace, şi priveşte cu încredere către ziua de mâine.

Slavă Domnului!, anul acesta Postul Paştilor Ortodoxe a fost cel mai pilduitor reper al vieţii noastre. Nu doar al celor 7 ani pe parcursul cărora ne-am tot luptat cu această boală, ci al întregii noastre vieţi. De la Buna Vestire până la Izvorul Tămăduirii, cele aproape 25.000 de accesări ale blogului, 60.000 de vizualizări şi 1.111 distribuiri în toată reţeaua de socializare Facebook ale colajului şi postării iniţiale de pe pagina FB "Hope for Alina", sutele de îngeri care din toate colţurile lumii şi-au întins aripile pentru a o susţine în continuare pe Alina, noianul de rugăciuni şi de mesaje pline de dragoste, de credinţă şi de speranţă, toate acestea dau un sens nou vieţii şi luptei noastre. Şi nimic din toate acestea nu se opreşte aici. Astfel, războiul nevăzut, cum ne spun duhovnicii noştri, nu mai apare atât de înspăimântător când înţelegem, în sfârşit, câte resurse curate există, câţi aliaţi nevăzuţi – şi nemaipomeniţi – putem avea. Dumnezeu să binecuvânteze toate acestea! Şi pe toţi aceştia.

Hristos a Înviat!

sâmbătă, 4 mai 2013

Dragostea nu piere niciodată




DRAGOSTEA

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, 
şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Dragostea nu piere niciodată. 

Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;
dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
(1 Corinteni, capitolul 13)