Coming in 2013 (June, 1st, 2013) - Burzynski: Cancer is serious business. Chapter 2/ A Modern Story

"His method is very safe, and also very effective." (Dr. Masakazu Sawanobori, Tokyo, Japan)

http://www.youtube.com/watch?v=ARp_JlXqDsU

http://www.burzynskimovie.com/

Back to Romania, Home Sweet Home!

Înaintea plecării spre aeroportul din Houston, acasă la Lea şi Andrei Torok, minunatele noastre gazde.

Sfintele Paşti şi pomenirea evenimentelor care au precedat răstignirea şi învierea Domnului Iisus Hristos au fost mereu un reper în anii noştri din urmă. Mai mult, Săptămâna Mare şi Săptămâna Luminată au marcat încă de la început suferinţa şi lupta Alinei, în astfel de zile încărcate de rugăciune şi de lacrimi de iubire sfântă (dragoste adevărată şi iubire infinită, cum obişnuiam să îl alintăm încă din leagăn pe Andi!) petrecându-se cele mai cutremurătoare evenimente, dar şi cele mai luminate decizii din timpul luptei noastre cu cancerul de sân. 

În 2007 a căzut ghilotina acestui aspru diagnostic, în 2010 am simţit lama de gheaţă a unei securi pe care scria recidivă cu multiple metastaze, în 2011 au urmat complicaţii la unul din tuburile de dren de la plămâni, în 2012 decizia de administrare săptămânală a chimioterapiei (în septembrie anul trecut Alina a ajuns la 40 de şedinţe de chimioterapie fără a le socoti şi pe cele din 2007), iar acum, din nou, complicaţii mari cu tubul de dren şi intervenţii chirurgicale în Houston chiar în zilele de 3 (Vinerea Mare), 4 şi 5 mai. Anul acesta, când nu tuşea şi nu plângea de durere, Alina vorbea de Golgota, într-atât de mare îi ajunsese disperarea. Nicioadată, însă, nu am ieşit din Săptămâna Luminată fără speranţă şi fără binecuvântarea dulce a Domnului!

Astăzi, Alina e deja acasă, în Bucureşti. Mâine are trei săptămâni de când a început tratamentul cu antineoplastoni, a scăpat de tubul de dren, a înregistrat o scădere importantă a markerilor tumorali - prima scădere din 2009 încoace, şi priveşte cu încredere către ziua de mâine.

Slavă Domnului!, anul acesta Postul Paştilor Ortodoxe a fost cel mai pilduitor reper al vieţii noastre. Nu doar al celor 7 ani pe parcursul cărora ne-am tot luptat cu această boală, ci al întregii noastre vieţi. De la Buna Vestire până la Izvorul Tămăduirii, cele aproape 25.000 de accesări ale blogului, 60.000 de vizualizări şi 1.111 distribuiri în toată reţeaua de socializare Facebook ale colajului şi postării iniţiale de pe pagina FB "Hope for Alina", sutele de îngeri care din toate colţurile lumii şi-au întins aripile pentru a o susţine în continuare pe Alina, noianul de rugăciuni şi de mesaje pline de dragoste, de credinţă şi de speranţă, toate acestea dau un sens nou vieţii şi luptei noastre. Şi nimic din toate acestea nu se opreşte aici. Astfel, războiul nevăzut, cum ne spun duhovnicii noştri, nu mai apare atât de înspăimântător când înţelegem, în sfârşit, câte resurse curate există, câţi aliaţi nevăzuţi – şi nemaipomeniţi – putem avea. Dumnezeu să binecuvânteze toate acestea! Şi pe toţi aceştia.

Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat!

Hristos a înviat 
din morţi

Cu moartea pe moarte călcând

Şi celor din mormînturi

Viaţă dăruindu-le!

http://www.ortodoxmedia.com/dn/0242/02-Hristos-a-inviat-glas-5.mp3

Dragostea nu piere niciodată

DRAGOSTEA

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, 
şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu piere niciodată. 

Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;

dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

(1 Corinteni, capitolul 13)

Am început tratamentul la Clinica Burzynski din Houston (Texas)

America. Totul e mare, enorm, aş zice disproporţionat. „Too big to fail”, spune titlul unui film recent. Prea mare ca să poată fi înţeles, aş zice iarăşi eu. Ca să cunoşti America cred că n-ai cum să scapi de acest too big, iar pentru noi încă de la plecare totul a fost prea mare, distanţa de parcurs de aproape 11000 de km, înălţimea la care am zburat, de aproape 11000 m, dar mai ales, din nefericire, povara pe care a trebuit să o suporte Alina. Povara unei călătorii prea mari. Provocarea n-a fost însă prea mare. A fost pe măsura îndrăznelii noastre, aşa că, Slavă Domnului!, până aici totul e în regulă.

Andi a trecut cu FB testul zborului intercontinental, de aproape 14 ore, bifând primele 24 de ore în care nu a pus capul pe pernă. A recuperat însă cu brio în Houston.

Alina a recuperat şi ea energia pierdută pe drum, astfel încât pe 25 şi 26 a putut petrece aproape toată ziua la clinică pentru consultaţii, teste, analize imagistice, discuţii şi, pentru că suntem în America, un fel de negocieri. Joi s-a întâlnit cu vreo trei oncologi, între care şi cu doctorul Stanislaw Burzynski, cu nişte pacieţi din California, din Ohio şi din Italia, cu consultantul financiar şi cu nutriţionistul, iar vineri a început tratamentul cu antineoplastoni, care va dura trei luni, dar, după ce marţi va veni rezultatul analizelor genetice pe blocul de parafină trimis de la Cluj la Caris Lab., în Phoenix, Arizona, va primi o schemă completă de tratament, care va include şi chimioterapie şi un tratament ţintit, de nouă generaţie. Tratamentul va fi ajustat pe parcurs, după ce va veni - peste vreo trei săptămâni - un alt rezultat, de la Boston, pe o probă recoltată vineri din fluidul pleural, pentru o nouă analiză genetică, de data asta una care urmăreşte mutaţiile survenite pe parcursul evoluţiei bolii. Atunci s-ar putea ca tratamentul ţintit să sufere modificări, dar asta vom afla acasă, deoarece vom pleca mai repede, pentru a putea face tratamentul cu chimioterapie în ţară. În America tratamentele cu chimioterapie sunt extrem de scumpe, depăşind suta de mii de dolari pe an pentru orice susbstanţă administrată. Având în vedere că Alina trebuie să ia vreo 3 şi că în Europa putem acoperi costurile prin asigurare, e de preferat să ne întoarcem cât mai repede pentru a completa tratamentul cu antineoplastoni cu chimioterapa prescrisă de oncologii de la clinica Burzynski.

În fine, cum spuneam, totul e mare aici, în Houston, în Texas, în America. De la infrastructură la camioane, de la clădiri la parcuri, de la parcări la maşini şi jeep-uri, de la stadioane la programul sau la traficul infernal pe care trebuie să îl suportăm zilnic, de la burţile şi hainele celor mai mulţi americani (cred că la capitolul ăsta femeile îi bat pe bărbaţi!) la costul analizelor de laborator sau la cel al tratamentelor medicale. Prea mare, mult prea mare ca să ne fi putut permite ceva fără ajutorul prietenilor şi al îngerilor care ne-au ajutat să ajungem aici, să nutrim speranţe pentru viitor, să luptăm pe mai departe pentru dragoste, pentru credinţă, pentru viaţă.

Vă mulţumim din suflet tuturor celor care ne-aţi sprijinit, cu donaţii, cu încurajări, cu informaţii şi, mai ales, cu rugăciuni, iar pentru că în Ortodoxie se intră în Săptămâna Mare daţi-ne voie să vă trecem pe toţi în rugăciunile noastre.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Dacian Ţolea - 27 aprilie 2013, din Houston (Texas), de acasă de la Lea şi Andrei Torok

Microrecital pentru Mama/ Andi Ţolea

http://www.youtube.com/watch?v=FH8Ij9gMJEI&feature=youtu.be

17 aprilie 2013/ Clubul "Prietenii mei sunt cei mai buni", Bucureşti, str. Foişorului 10A/ "Artişti pentru Alina"

"Prietenii mei sunt cei mai buni"

Miercuri, 17 aprilie, şi vineri, 19 aprilie, au avut loc două evenimente dedicate campaniei de susţinere a speranţei Alinei, de într-ajutorare pentru a permite deplasarea la clinica din Houston în vederea unui tratament experimental, un trial, cum se spune în America. Întocmai ca în parabola prietenului de la miezul nopţii*, îndrăzneala şi perseverenţa noastră au fost văzute şi simţite de către cei ce şi-au oferit sprijinul ca pe „expresia-limită a unei nevoi de soluţie.” (Andrei Pleşu, „Parabolele lui Iisus/ Adevărul ca poveste” – Humanitas 2012, cap. 7/ Despre îndrăzneală şi perseverenţă, pag. 169).

Artiştii care au răspuns apelului lansat cu atâta generozitate şi – gândindu-se la mama sa, răpusă de o boală asemănătoare – cu un amestec energizant de nostalgie şi speranţă de către prietenul nostru Teo Boar s-au adunat şi au adunat lume bună într-un loc cu rezonanţe de parabolă hristică: „Prietenii mei sunt cei mai buni!”. Patronul localului, de altfel, este un ardelean inimos care răscoleşte lumea bună a Bucureştilor de fiecare dată când un caz de extremă-urgenţă îi ajunge la cunoştinţă. Aşa cum a făcut şi pentru Alina.

De asemenea, la Arad, la iniţiativa lui Bogdan Costea, directorul Teatrului Clasic „Ioan Slavici”, şi a lui Carmen Ispas artişti şi prieteni deosebiţi au umplut de emoţie şi de speranţă sala Studio a teatrului pentru un spectacol caritabil în premieră. Tot pentru Alina, care a şi intrat telefonic într-un dialog cu Bogdan Costea, mulţumindu-le cu lacrimi în ochi celor prezenţi şi visând că speranţa ei de azi poate deveni speranţa celor care sunt sau ajung în situaţia-limită în care se află ea.

Peste tot în jurul nostru s-a aprins flacăra speranţei, lumina rugăciunii şi toată lumea cea bună, care, ascunsă, nevăzută, smerită şi plină de iubire, ne-a dat o mare lecţie. De viaţă şi de mântuire.

Slavă Domnului!

* "Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: "Prietene, împrumută-mi trei pâini,

6. căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte";

7. şi dacă, dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: "Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini" -

8. vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

9. De aceea şi Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

10. Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.

11. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?

12. Sau, dacă cere un ou, să-i dea un scorpion?

13. Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!" (Luca: 11, 5-13)

P.S. Cele două evenimente organizate de artişti au reuşit să strângă mai bine de 5000 USD şi încă vreo 200 de îngeri. Dumnezeu să îi binecuvânteze!

Rugăciune către Sfântul Efrem cel Nou pentru Alina-Marinela

Intrarea în mănăstirea Sf. Efrem cel Nou din Nea Makri (Atica, Grecia), de pe Colina Neprihăniţilor.

"Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, ascultă acum puţina noastră rugăciune pentru Alina-Marinela, cea încercată de boală. Venim la tine ca la un doctor ceresc, crezând că vei primi cererea noastră şi vei uşura suferinţele ei. Ai spus că ai leacuri pentru toate felurile de boli, şi pentru aceasta nădăjduim că iubirea ta de oameni nu s‑a împuţinat. 

Cine poate spune mulţimea minunilor tale? Cine ştie câţi suferinzi au aflat izbăvire prin rugăciunile tale?

Ajut‑o, Sfinte Efrem, ajut‑o!
Roagă‑te lui Hristos-Dumnezeu pentru Alina-Marinela şi, dacă îi este de folos, să fie tămăduită degrabă! Fă să se întâmple aceasta spre slava lui Dumnezeu! 

Iar dacă îi este mai de folos să ducă mai departe crucea bolii, ajut‑o să rabde fără să cârtească, ca să primească luminoasa cunună a răbdării.

Da, Sfinte Mucenice Efrem, tu ai răb­­dat suferinţe de nedescris, iar viaţa noas­tră este plină de desfătări. Dar, chiar dacă suntem păcătoşi şi întinaţi prin tot felul de patimi, îndrăznim a ne ruga ţie. 

Căci nu pentru noi ne rugăm ţie, sfinte, ci pentru Alina-Marinela, bolnava aceasta pe care suferinţele au îngenuncheat-o. Fii ei păzitor, povăţuitor, ocrotitor şi tămăduitor, ca să îţi mulţumească cu inimă smerită şi să Îl slăvească pe Dumnezeul care te‑a acoperit cu harul Său, arătându‑te mare făcător de minuni, în vecii vecilor.

Amin."


http://www.sfantulefremcelnou.ro/icoana-izvoratoare-de-mir/

Moaştele întregi ale Sf. Efrem cel Nou (14 septembrie 1384 - 5 mai 1426), descoperite pe 3 ianuarie 1950 de către monahia Macaria.

Mănăstirea Sf. Efrem cel Nou (fostă Bunavestire a Maicii Domnului) din Grecia, de lângă Atena (Nea Makri - Atica)

Artişti pentru Alina

Concertul va avea loc miercuri, 17 aprilie 2013, de la ora 20:00, la Club Restaurant „Prietenii mei sunt cei mai buni” - https://www.facebook.com/PrieteniiMei - din Str. Foișorului nr.10 A, (Zona Poșta Vitan). 
Rezervări la telefon 0730633255, 0728867744.

VIZA US

 

Astăzi dimineața la ora 9:00 am fost programați la interviul pentru viză. La ora 10:50 ieșeam din Amabasada Statelor Unite ale Americii din București, din noul sediu (impresionant) de pe bulevardul Liviu Libreanu din Băneasa, cu viza pe 10 ani pentru Alina și cu cea pe 5 ani pentru Andi. Slavă Domnului!!!

Mama doar Mama/ interpretează Andi Țolea - clasa Silvia Dumitrescu

Speranţă pentru Mama

"Eu vreau ca mama să fie mama pe care mi-o doresc: frumoasă, veselă și sănătoasă. Acești șapte ani de luptă cu boala au fost grei, foarte grei, pentru noi și îmi doresc ca boala să moară și s-o lase în pace pe mama pentru că nu mai suport să o văd tristă, plângând și simțindu-se atât de rău.

La alte spitale din România s-a simțit și mai rău și spunându-i că o să moară, eu n-am crezut și uitați că încă trăiește și știu că o face pentru mine și pentru familia noastră.

Eu mă rog în fiecare noapte la Dumnezeu și la Maica Domnului să o vindece pe mama pentru că ea este tot ce am mai scump pe lume!"

Andi Ţolea, 11 ani, clasa a 5-a, Şcoala Centrală din Bucureşti

Cazul Burzynski

Filmul documentar "Burzynski – Cancerul este o afacere" este povestea unui doctor şi biochimist care a câştigat cea mai mare bătălie legală împotriva Food and Drug Administration din istoria SUA. Bătălia sa cu guvernul amrican a avut ca obiect tratamentul anti-cancer pe care medicul Burzynski l-a descoperit în anii ’70, antineoplastonii.  Tratamentul lui Burzynski era în 2009 în faza a doua a testelor clinice şi ar putea intra chiar anul acesta în faza finală de testare.

Dacă antineoplastonii vor fi aprobaţi, va fi pentru prima oară în istorie când un singur om de ştiinţă, şi nu o companie farmaceutică, va avea patentul exclusiv şi drepturile de distribuţie asupra unei descoperiri revoluţionare din lumea medicală. Antineoplastonii sunt responsabili pentru vindecarea unora dintre formele terminale de cancer. În documentar sunt prezentate mai multe persoane care au supravieţuit cancerului şi care au ales, în locul operaţiei, chimioterapia sau radiaţiile, dar şi date din timpul testelor clinice care compară antineoplastonii cu alte tratamente disponibile.

Filmul documentar arată traseul de 14 ani, sinuos şi dificil, pe care au trebuit să-l străbată Burzynski şi pacienţii lui pentru a obţine aprobarea testelor clinice ale FDA pentru antineoplastoni. Iniţial, între 1977 şi 1995 doctorul Burzynski a produs şi administrat tratamentul fără aprobarea FDA (lucru legal în statul Texas la acea vreme), dar legea s-a schimbat. Faptul că medicul american reuşise să trateze cancerul incurabil a stârnit o serie de investigaţii din partea Texas Medical Board, iar FDA l-a dat în judecată. Procesul prin care Burzynski şi-a dovedit nevinovăţia (?!) a durat mai bine de 14 ani.

- vezi http://www.filmedocumentare.com/burzynski-cancerul-este-afacere/ -

Despre lupta şi credinţa mea

De 7 ani ne tot zbatem să ridicăm o casă şi tot de 7 ani cancerul de sân se zbate să îmi dărâme viaţa, să mă răpună. Când am cumpărat terenul şi am pus temelia casei la care visam împreună cu soţul meu, Dacian, şi cu fiul nostru, Andi, nu ştiam ce luptă dură ne aşteaptă pentru a răzbi, dincolo de visele şi interesele noastre sociale, materiale. Şi, cu toate că sunt medic, dentist, nu ştiam nici ce înseamnă ghinionul de a fi grav bolnav în România, acasă la noi. Toate dramele şi tragediile despre care am aflat până atunci au avut un impact emoţional de moment, aşa cum, pesemne, li se întâmplă celor mai mulţi. I-am ajutat şi noi pe alţii cât am putut, cu informaţii, cu relaţii, cu sfaturi, cu medicamente, cu reţete, cu bani, cu casă şi masă, cu dragoste şi rugăciuni, dar nu am putut să înţelegem cu adevărat ce înseamnă hazard şi loterie într-un sistem de sănătate, ce înseamnă tragedia cancerului în România, până nu am ajuns să luptăm pentru viaţa mea.

Se spune că oamenii merg la spital ca să scape de boli, pe când bolnavii de cancer merg la spital ca să scape de moarte. Aşa i-a spus un învingător soţului meu, un învingător care a avut şansa să se vindece în România, chiar acolo unde eu am avut neşansa de a primi un diagnostic şi un tratament greşit încă de la începutul acestui calvar.

De 7 ani merg şi eu, din spital în spital, pentru a scăpa de moarte şi pentru a învăţa ceea ce trebuia să ştiu de la bun început: că numai şi numai bunul Dumnezeu poate conduce şi câştiga această luptă! Doar cu ajutorul Lui, sub acoperământul PreaCuratei Sale Maici, se poate merge mai departe în ceea ce înseamnă Via – Veritas – Vita!

 

Mă numesc Alina Marinela Ţolea. De curând, pe 17 februarie am împlinit 36 de ani. Soţul meu, Axente Dacian, are 43 de ani, iar fiul nostru scump, Paul Andrei, are 11 ani. Anul acesta, în preajma Paştilor Ortodoxe, amândoi îşi vor mai adăuga un an, o treaptă la scara vieţii. Dacian pe 4 mai, Andi pe 8, în ziua pomenirii Sfântului Evanghelist Ioan, Apostolul Iubirii. Tot anul acesta, în luna iulie, am întâlnirea de 10 ani de la absolvirea facultăţii, întâlnirea cu foştii mei colegi, astăzi medici dentişti, răsfiraţi în toată ţara şi în toată lumea, după nevoi şi pasiuni, pe care abia aşteptăm să ni le împărtăşim. Până atunci, însă, eu mai am de dat câteva bătălii, rugându-l pe bunul Dumnezeu să mă conducă spre mai înaltă credinţă, mai largă iubire şi mai adâncă smerenie, adică spre mai multă izbândă!

 Astăzi, după 7 ani de investigaţii şi terapii în clinici româneşti, maghiare, ruseşti şi austriece, după suişuri şi coborâşuri duhovniceşti în alternanţa dintre reţetele alopate şi cele naturiste sau holistice, dintre competenţă şi incompetenţă, onestitate şi neseriozitate, dintre şansă şi neşansă, încredere şi neîncredere, dintre ispită şi răbdare, am fost acceptată la o clinică din Houston, Texas (S.U.A.), pentru a beneficia de tratamentul cu antineoplastoni al doctorului şi biochimistului Stanislaw Burzynski. (http://www.burzynskiclinic.com/)

 

Aşa cum unii contestă tehnicile alopate, chimioterapia, radioterapia şi chiar intervenţiile chirurgicale, aşa sunt contestate de către alţii tratamentele alternative, inclusiv cel cu antineoplastoni, al doctorului Burzynski. Statisticile şi cei mai mulţi dintre pacienţii clinicii din Houston depun, însă, mărturie pentru eficienţa şi beneficiile acestui tratament. Mulţi dintre pacienţii doctorului Burzynski sunt astăzi vindecaţi de cele mai agresive şi mai avansate forme de cancer, ceea ce îmi dă şi mie astăzi, în postul Paştilor, o nouă rază de speranţă. Eu, una, am experimentat cam tot ceea ce îţi poate da medicina alopată, inclusiv eroarea de diagnostic şi de tratament din cauza căreia a revenit boala la începutul lui 2010, eroare evidenţiată la Viena, la clinica AKH, care, după cum mi-a spus profesorul Christoph Zielinski, m-a făcut să pierd trei ani de tratament corect, tratament care, în mod normal, la stadiul în care a fost depistată boala, 2A, ar fi avut cele mai mari şanse de vindecare. Deoarece în România analizele hormonale au fost greşite, tratamentul nu a inclus metoda de inhibare hormonală, care acţiona direct asupra cauzei şi a stimulilor bolii. Astfel, de la începutul lui 2007 până la sfârşitul lui 2010 am trăit şi am fost tratată în eroare.

 

Dumnezeu să-i ierte pe cei ce au greşit şi să-i ajute să nu mai greşească pentru a nu mai complica sau zădărnici tratamentele altor bolnavi şi vieţile altor familii!

 

Astăzi, însă, mâna întinsă de un doctor cu un tratament neconvenţional, care a dat rezultate spectaculoase în multe cazuri deosebit de grave, mă face să îmi adun toate puterile şi, aşa cum procedez din 2010 încoace, în ascultare şi cu binecuvântare duhovnicească, să purced într-o nouă luptă, strigând cu lacrimi ca acel părinte care zicea: “Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!” (Marcu, 9:24).

 

După ce m-am aflat în adâncul prăpastiei, fiind în comă trei zile într-un spital din Bucureşti, după mai bine de trei ani de când unii mi-au mai dat şase luni de viaţă, după 40 de şedinţe cu chimioterapie la Viena, care mi-au făcut şi bine, prelungindu-mi viaţa, dar şi rău, şubrezindu-mi trupul, acum, când s-a ivit această şansă, consider că Dumnezeu mi-a întins din nou mâna, ajutându-mă să mă mai ridic o dată, să mă nevoiesc şi să mă îndrept, pentru a mă mai bucura de credinţă şi de dragoste, de fiul meu, de soţul meu, de familia şi de biserica noastră!

 

În final, doresc să schimb perspectiva în care am început aceste text, aşa cum şi boala m-a învăţat să îmi schimb perspectiva asupra vieţii şi asupra căii pe care suntem meniţi să păşim.

 De 7 ani cancerul ne împiedică să ne construim casa la care am visat, casă pe care am şi scos-o la vânzare, fără a reuşi încă, din cauza crizei, să o vindem. Tot de 7 ani, însă, casa noastră, adică bunul Dumnezeu împreună cu familia, cu prietenii  şi cu duhovnicii noştri, toți oamenii buni care ne-au ajutat, împiedică boala să mă răpună. Timpul care ne-a fost dat şi care ne mai este dat ne ajută să ne înţelegem atât rostul, cât şi originea, adică adevărata noastră casă, a cărei proiecţie aici, pe Pământ, este Biserica şi Familia, Ortodoxia. Ori asta a devenit cel mai important lucru pentru care mă lupt eu astăzi.

 

Mulţumindu-vă pentru înţelegere, pentru timpul şi ajutorul acordat, mă rog ca bunul Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne lumineze mereu şi pretutindeni!

 

Alina Marinela Ţolea

Bucureşti, 25 martie 2013

P.S. În imaginile de mai jos se poate vedea o parte din corespondența cu echipa doctorului Burzynski, în care sunt trecute și câteva dintre costurile solicitate pentru început. O analiză specifică pe care o fac ei într-un laborator din Arizona costă 5000 USD, consultația de bază este 1250 USD, iar depozitul solicitat pentru începerea tratamentului este de 13500 USD. Din discuțiile purtate am înțeles că tratamentul va dura o lună de zile, iar costurile acestuia se situează undeva în jurul sumei de 30000 USD, funcție de evaluarea pe care o vor face și de complexitatea tratamentului. Dată fiind starea mea, au spus că trebuie luată în considerare o repetare a tratamentului, la o lună, funcție de evaluarile primei etape. Toate acestea pot ridica costurile tratamentului la 50-60000 USD.